“Suferi de inimă frântă”, mi-au zisam râs cu horcăieli“sună a titlu de manea”, le-am zisnu au râs, mi-au arătat o pozăȘtiți vazele alea care se crapă pe alocurifără să își piardă esența sau formadar suficient cât să nu mai fie la felniciodată?Așa arăta inima mea,ca o adunătură de șanțuricu direcții nedefinitemodelate stângaci de o daltă…
