Am crescut \u00eentr-un or\u0103\u0219el de munte \u00een care aparen\u021bele au dominat \u00eentotdeauna. Probabil, ca \u00een at\u00e2tea alte locuri, \u0219i acolo se construiau cu eforturi supraomene\u0219ti at\u00e2tea \u201dcea mai bun\u0103 mam\u0103\u201d, at\u00e2\u021bia \u201dcel mai bun tat\u0103\u201d, at\u00e2\u021bia copii-genii \u0219i ascult\u0103tori, cei mai cei \u0219i cele mai cele fii \u0219i fiice cu care orice p\u0103rinte s-ar putea m\u00e2ndri. At\u00e2ta autenticitate s-a dus de r\u00e2p\u0103 \u00een via\u021ba fiec\u0103rui copil de la care existau a\u0219tept\u0103ri imense \u0219i nerealiste, \u00eenc\u00e2t mi se pare nu doar nedrept, ci inuman pe alocuri.\u00a0<\/p>\n
10 pe linie, bun\u0103-purtare, supunere, a\u0219teptarea de a ie\u0219i \u00een eviden\u021b\u0103 nu prin propria unicitate, ci printr-un pu\u021bin peste normalul<\/em> cu care era lumea obi\u0219nuit\u0103. Suficient de pu\u021bin peste, c\u00e2t s\u0103 faci un pas \u00een fa\u021b\u0103 \u0219i s\u0103 aib\u0103 lumea despre ce vorbi. Notele copilului nu erau niciodat\u0103 meritul lui, ci al p\u0103rin\u021bilor. Succesul copilului nu era niciodat\u0103 datorat efortului lui, ci eforturilor p\u0103rin\u021bilor. Cli\u0219eic, a\u0219a-i? Meritul copilului era doar de a fi construc\u021bia perfect\u0103 a a\u0219tept\u0103rilor unor p\u0103rin\u021bi care, la vremea lor, nu s-au putut ridica la a\u0219tept\u0103rile propriilor lor p\u0103rin\u021bi \u0219i au transmis astfel, nevindecat\u0103, din genera\u021bie \u00een genera\u021bie, povara subjug\u0103rii propriului \u201deu\u201d cu scopul plierii pe un tipar anume.<\/p>\n A\u0219a am crescut, o genera\u021bie de confuzi \u00eemp\u0103r\u021bi\u021bi \u00een dou\u0103 tabere: \u00eencrezu\u021bii \u0219i ne\u00eencrez\u0103torii. Eu f\u0103c\u00e2nd parte din a doua categorie, desigur. Oric\u00e2te reu\u0219ite a\u0219 fi avut, nu era niciodat\u0103 suficient. Nu am putut atinge niciodat\u0103 standardele celor cu care eram comparat\u0103 constant, nu am fost suficient de, nu am fost suficient\u0103. \u00cencerc\u00e2nd din ce \u00een ce mai mult, tem\u00e2ndu-m\u0103 din ce \u00een ce mai tare de orice e\u0219ec, am ajuns s\u0103 m\u0103 \u00eendoiesc de micile realiz\u0103ri sau succese, pe care nu le mai s\u0103rb\u0103toream tocmai pentru nu reprezentau mare lucru pentru cei de la care a\u0219teptam, incon\u0219tient, aprobare si validare. Cum nimic nu era bine, repet\u00e2ndu-mi-se c\u0103 nu sunt \u00een stare, nu pot, nu am ce \u00eemi trebuie, am \u00eenceput s\u0103 cred. \u0218i mai r\u0103u dec\u00e2t at\u00e2t, am \u00eenceput s\u0103 mi le \u00eensu\u0219esc \u0219i s\u0103 m\u0103 comport ca atare. \u00cencrederea \u00een mine, stima de sine – sub nivelul m\u0103rii.\u00a0 De-a lungul vie\u021bii, am atras \u00een jurul meu at\u00e2\u021bia oameni care mi-au spus c\u0103 nu pot ceva anume, orice, \u00eenc\u00e2t am f\u0103cut din neputin\u021b\u0103 \u0219i incapacitate un motto dup\u0103 care \u00eemi ghidam via\u021ba, ac\u021biunile, g\u00e2ndurile, rela\u021biile. Oameni care mi-au spus c\u0103 nu sunt suficient de, c\u0103 nu merit, c\u0103 sunt ne\u00eensemnat\u0103, pe to\u021bi i-am crezut.\u00a0<\/p>\n Dar vine un moment \u00een via\u021ba fiec\u0103ruia dintre noi c\u00e2nd lucrurile iau o \u00eentors\u0103tur\u0103 nea\u0219teptat\u0103. Important e s\u0103 \u021bii ochii larg deschi\u0219i ca s\u0103 vezi semnalul \u0219i s\u0103 \u00ee\u021bi dai voie s\u0103 crezi c\u0103 se poate \u0219i altfel. Vine un moment \u00een care ajungi s\u0103 te vezi a\u0219a cum e\u0219ti tu, dincolo de ce \u021bi s-a spus c\u0103 e\u0219ti sau nu. Un moment \u00een care ai \u0219ansa s\u0103 alegi dac\u0103 \u00eei crezi pe ceilal\u021bi sau te crezi pe tine. S\u0103 te crezi pe tine = s\u0103 crezi sclipirea aia din interiorul t\u0103u cel mai ad\u00e2nc, s\u0103 o la\u0219i s\u0103 ias\u0103 la suprafa\u021b\u0103, s\u0103 o con\u0219tientizezi, s\u0103 o vezi, s\u0103 accep\u021bi c\u0103 da, e a ta \u0219i a fost dintotdeauna – doar c\u0103 al\u021bii au acoperit-o cu zgomote f\u0103r\u0103 sens \u0219i tu erai prea mic(\u0103) s\u0103 \u00eei opre\u0219ti.\u00a0<\/p>\n Vine un moment \u00een care \u00ee\u021bi dai seama, privind \u00een urm\u0103 \u0219i analiz\u00e2nd, c\u0103 nu ai nicio vin\u0103 pentru cum \u021bi-au dictat al\u021bii s\u0103 fii, \u00eentr-o vreme \u00een care tu nu aveai alt\u0103 op\u021biune dec\u00e2t s\u0103 te \u00eencrezi \u00een ei.<\/p>\n Vine un moment \u00een via\u021ba ta \u00een care \u00ee\u021bi e\u0219ti tu \u021bie dator s\u0103 crezi \u00een tine \u0219i s\u0103 la\u0219i zgomotele deoparte. Ele vor continua s\u0103 vin\u0103 spre tine, tu f\u0103 ce \u00ee\u021bi dicteaz\u0103 sufletul \u0219i las\u0103 zgomotele s\u0103 treac\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 tine. Nu sunt ale tale, oricum. Sunt ale lor, ale celor care le arunc\u0103 spre tine crez\u00e2nd c\u0103 a\u0219a le va fi lor mai u\u0219or cu propria povar\u0103.<\/p>\n A\u0219a \u0219i \u00een via\u021ba mea, a venit un moment \u00een care mi-am dat seama c\u0103 sunt de ajuns, sunt autentic\u0103, merit, sunt smart \u0219i capabil\u0103 \u0219i mult mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, sunt \u00eentr-un proces constant de dezvoltare – \u0219i asta nu pentru c\u0103 mi-ar lipsi ceva, nu, ci pentru c\u0103 e at\u00e2ta poten\u021bial \u00een interiorul meu, \u00eenc\u00e2t \u00eemi doresc \u0219i mi-am propus s\u0103 \u00eel scot la iveal\u0103, s\u0103 str\u0103luceasc\u0103 \u0219i s\u0103 str\u0103lucesc \u0219i eu odat\u0103 cu el. Pentru c\u0103 cred \u00een mine, pentru c\u0103 merit.\u00a0<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Am crescut \u00eentr-un or\u0103\u0219el de munte \u00een care aparen\u021bele au dominat \u00eentotdeauna. Probabil, ca \u00een at\u00e2tea alte locuri, \u0219i acolo se construiau cu eforturi supraomene\u0219ti at\u00e2tea \u201dcea mai bun\u0103 mam\u0103\u201d, at\u00e2\u021bia \u201dcel mai bun tat\u0103\u201d, at\u00e2\u021bia copii-genii \u0219i ascult\u0103tori, cei mai cei \u0219i cele mai cele fii \u0219i fiice cu care orice p\u0103rinte s-ar putea…<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":63,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_s2mail":"","_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[4],"tags":[],"class_list":["post-188","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-confessions"],"aioseo_notices":[],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/eusuntdelia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/11\/IMG_8394-scaled-e1637182824550.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/eusuntdelia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/188","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/eusuntdelia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/eusuntdelia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/eusuntdelia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/eusuntdelia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=188"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/eusuntdelia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/188\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":190,"href":"https:\/\/eusuntdelia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/188\/revisions\/190"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/eusuntdelia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/63"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/eusuntdelia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=188"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/eusuntdelia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=188"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/eusuntdelia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=188"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}