E șapte dimineața, ei spun că e marți treișpe, zi cu ghinion dar noi știm că nouă ne aduce noroc azi e ziua aia în care ți-am spus că trebuie să vorbim serios iar tu m-ai întrebat, ca de atâtea alte ori, dacă sunt ok sunt ok, ți-am răspuns, de ce dracu n-aș fi? soarele-i timid, iar cerul e gri ți-am spus că ne vedem la tine, ca de obicei și alerg spre tine și-n același timp fug de tine Și alerg din inerție, picioarele-mi se mișcă în direcția greșită corpul meu știe, dar mintea n-ascultă. Îți scriu că întârzii, m-am oprit să-mi iau un ceai cu mult rom aș vrea, i-am spus tipului cu ochii verzi de la cafeneaua din colț, am nevoie de curaj; pentru ce? m-a întrebat, să ale(r)g, i-am răspuns și te zăresc c-un colț de geană așa departe de mine – și cu ochii, și cu sufletul – dar ce mai contează, am ajuns, m-ai văzut mă iei în brațe, încep să plâng îmi ții obrajii în palme, știi ce vreau să-ți spun deschid buzele să las cuvintele să curgă tu-mi spui doar șhhh și știu că știi și ce ciudat! Eu îți spun că s-a terminat, tu-mi spui că mâine e o nouă zi.