ne-am putea uita în urmă la ce a fost am putea întinde mâna spre trecut am putea, dar oare, are rost? m-am îndepărtat în pași de dans valsând pe melodia inimii mele prea tăcea, de prea mult timp, sub cuvinte grele un pas spre luni, un pas spre joi un pas în DOR major un pas spre vest, altul înapoi spre ce a fost am putea să ne-ntâlnim din pură întâmplare să ne pierdem, să ne găsim în aceeași mare de-ntrebări aș putea să îți răspund cu semne de întrebare m-ai privi ca la final, cu un râs surd care să ne separe din nou aș putea să îți compun versuri din tăcere s-aleg cuvinte, să le-adun să le fac apropiere sau depărtare aș putea să îți păstrez, între cuvinte rare, un spațiu pe care să îl umpli dar noi nu facem asta, nu, noi suntem oameni simpli