– Ai ascultat? – Da. – Cum a fost pentru tine? – Ca sarea în bucate. Zâmbim. Am început să vorbim aproape zilnic și mă bucură treaba asta. Simt că totul începe să prindă sens, iar pentru mine sensul e non-negociabil. Îl caut în toate, dintotdeauna, iar uneori am ajuns să îl inventez din nevoia…
Read more
– Vreau să îți arăt un secret.– Ok.– Închide ochii.– Nu, de ce?– Păi așa funcționează. Ca să poți vedea ce vreau să îți arăt, e nevoie să închizi ochii.– ?– Ca să te desprinzi.– Cât durează?– Cât e nevoie.– ?– Până vezi. Am închis ochii, luându-mi un milimetru de văz printre gene.– De…
Read more
– Tată, n-am putea să facem cumva să nu ne mai plece nimeni? se auzi întrebând, cu suspinele în vocea răgușită. – Nimeni nu e al nostru. – Nici măcar animăluțele pe care ni le dai? – Nici măcar. – Nici noi nu suntem ai noștri, așa e, tată, zise ea rușinându-se. Dar ai cui…
Read more
Un pat ponosit, o mașină veche de cusut cu roată într-un colț al camerei, pe scaunul căreia stă un bărbat cărunt, la vreo 60 de ani, care ține un ac și o papiotă albă într-o mână și o țigară în alta. – Ajută-mă tu să bag ață pe ac, că nu mai văd. – Stai așa,…
Read more
Copila din mine încă mă caută, ca să o văd, ca să-i văd tristețea cu care a crescut, ca să-i ascult fricile, să o alin. Alinare. Copilul din mine caută încă alinare. Iar eu încă învăț să îi dau ceva ce i-a fost refuzat toată viața. Ceva ce i-am refuzat și eu. Copila din mine…
Read more
Uneori e nevoie să mai zăbovești puțin în întuneric, să te scarpini la ochi până te ustură genele și se desprind ca dorințele neîmplinite, și să-ți faci curaj să te mobilizezi spre ceea ce pare a fi lumină, dar ți-e greu să crezi că și e. Uneori, când stai prea mult în întuneric, pierzi capacitatea…
Read more
Cred c-aș începe cu ”salut”. Îmi place mult formula asta de la o vreme. Apoi aș ezita puțin, neștiind dacă să-ți sar în brațe sau să aștept să faci tu primul pas. Dar te-aș privi cu ochii mari, flămânzi, doritori să-și ia revanșa pentru toți anii ăștia în care nu te-au putut vedea. Aș face…
Read more
Da-mi timp, i-am spus timp sa cant, sa zbor, timp de iubit, de suras da-mi din plin, nu te sfii Mi-a dat, nu ma plang, l-am luat ca un copil care gusta pentru prima data viata: infometata sa traiesc, l-am pus in geanta, l-am ascuns bine si am plecat in lume Pe drum am vazut…
Read more
Pana azi am crezut ca te-as fi putut salva si n-au trecut decat 25 de ani. Cu glasul meu de copil, cu insistente, rugi, tertipuri specifice varstei, lacrimi, santaj emotional; cuvinte – doar cuvinte, atat; lacrimi, puterea mintii, o armata de ingeri, Dumnezeu si tot Universul, un asteroid, oceane rasturnate, luna pe pamant, ochii mei…
Read more
– Am uitat cum se traieste, i-am spus, incurcandu-ma in impletirea sireturilor. Ma priveste surazand, de parca i-ar fi venit greu sa ma creada. – Tu?, ma intreaba, confirmandu-mi gandul. – Da, eu, i-am spus, si ma ridic gafaind. Am stat atat de mult blocata in frici, ca au trecut anii pe langa mine ca…
Read more