Am crescut într-un orășel de munte în care aparențele au dominat întotdeauna. Probabil, ca în atâtea alte locuri, și acolo se construiau cu eforturi supraomenești atâtea ”cea mai bună mamă”, atâția ”cel mai bun tată”, atâția copii-genii și ascultători, cei mai cei și cele mai cele fii și fiice cu care orice părinte s-ar putea…
Read more
M-am născut într-un oraș mic, plin de oameni cu ego-uri mari. Am fost învățată că ”iartă-mă” și ”îmi pare rău” se spun în șoaptă și o singură dată, pentru a nu părea slab. De mică am fost împotriva curentului, așa că, pentru mine, cuvintele astea au reprezentat întotdeauna o poartă către împăcare, comunicare, armonie….
Read more
Noiembrie. Miros de castane căzute printre frunze foșnăitoare. Pași mici, lenți, pe covoare ruginii abandonate în bătaia vântului. E răcoare, dar e bine. Îmi strâng eșarfa la piept ca pe o salvare și mut privirea către lac. Parcă și vântul prinde curaj și își ia avânt, iar genele apei se mișcă în ritmul lui cutezător….
Read more