M-am nascut vorbind o alta limba
cu cerul, cu marea si cu muntii;
ne adunam in cercuri cand se lasa noaptea
eu le tineam pe genunchi
si ele ma tineau pe brate
cand imi oboseau rasuflarile.
Vorbesc limba adancurilor marii
a oceanelor nestrabatute
a pustiului deserturilor
a coapselor dezgolite
in miez de noapte
in miez de zi
in miez de mine
Vorbesc limba trairilor pe de-a-ntregul
departe de jumatati de masura
de ‘de ce-uri’, de ‘dar daca-uri’ nerostite
departe de mijloace, aproape de margini
pe marginea cuvintelor si a claviculei stangi
sub care ascund Tresarirea
Vorbesc limba soptita a tacerilor
pierdute ani in urma
a pupilelor licarinde de dorinta
a unghiilor care simt tremurul de sub omoplati
a unui acasa din sine in care e liniste
chiar daca afara nu se stie ce mai e
Vorbesc o limba pe care putini o mai cunosc
pe care am mostenit-o de la luna, de la stele,
de pe langa ele
toate
adunate
si ce noroc ca m-ai auzit vorbind-o
intr-o seara candva
si m-ai strigat pe limba mea
si de atunci inevitabil
sunt a ta