Unii oamenii nu sunt niciodata singuri Au mereu cu ei un strop de magie sub camasa scrijelit pe piept cu bisturiuri dirijate de divinitate Il poarta cu ei peste tot de cand se nasc pana uita de el, si stropul ala se agata de haine de buze sau gene de genti sau pantofii preferati si-si croieste drum pana sus pe chip se cuibareste acolo si devine una cu privirea omului Data viitoare cand privesti un om in ochi doar taci si asculta (cu) ascunsul din tine Ochii tai vor recunoaste stropul de magie din ochii celuilalt Ah, era sa uit Sa tii minte doar un strop de magie poate recunoaste un alt strop de magie E atat de adevarat si ce pacat ca nu (prea) se (mai) stie.