[Prea-Multul din mine]

Prea-Multul din mine deschide porți
pe care le-aș dori închise
Se încăpățânează să caute locuri prea strâmte
în care să se ghemuiască 
până simte că se sufocă
și apoi pleacă dezamăgit

Prea-Multul din mine cântă în duș
și-și spune răspicat părerea 
când toată lumea în jur tace,
mereu aleargă, mereu simte, mereu face
 
Nu știu ce să fac cu Prea-Multul din mine
apare neinvitat oriunde merg eu
și nu are cum să treacă neobservat
El e admirat
dar eu sunt arătată cu degetul
pentru că nu îl temperez,
ca o mamă care își crește copilul fără
să țină cont de gura lumii

Asta sunt eu, mama Prea-Multului meu
pe care îl iubesc și îl urăsc deopotrivă, 
pentru că mă face atât de eu încât 
nu mai am cum să fug de mine

Nu știu ce să fac cu Prea-Multul din mine
l-aș boteza sub cerul dimineții
l-aș descânta în păduri străine
l-aș îmbăia în spuma mării
i-aș cânta, să-și unduiască marginile pe ritmul vocii mele
l-aș pune pe frânghie noaptea, în bătaia vântului,
să-l croiască luna după asemănarea ei
apoi l-aș acoperi cu o cămașă albă, deochiată,
să se îmbibe în cașmir și să îl port doar la ocazii

Nu știu ce să fac cu Prea-Multul din mine
a început să-mi placă, și el știe,
așa că îl las să zburde liber, să fie.