Îmi trăiesc visul copilăriei
mă rog, unul dintre cele
pe care le-am păstrat
aproape de inima mea neastâmpărată
Aseară am fost la teatru,
nu ca să văd o piesă, ci ca să-nvăț să joc
și-a doua lecție a fost de dans,
adică de cum-să-fii-liber
corpul meu a reacționat dintotdeauna
la muzică de unul singur,
începe să miște din ce e mai la îndemână
pentru ritm: coapse, umeri, gât
nu pot sta nemișcată când ascult muzică
muzica mă face să trec prin toate amestecurile sufletești
mă ridică doar ca să mă doboare și mă ridică la loc
doar cât să simt ritmul și să mă pierd în el
Aseară am fost la teatru
nu ca să văd o piesă, ci să-nvăț să joc
o parte din asta e dansul
dansul e joc și jocul e dans
dacă-i dai voie ritmului inimii tale
să stingă totul în jur
să exiști doar tu și ritmul cu notele lui muzicale
că atunci când dansez îmi simt sufletul
cum scoate capul la suprafață
și trage aer adânc-adânc
și are ochii clari și luminoși
și se minunează de mine și
cum de-l ghicesc, citesc,
sau mă rog, îl ascult mai des în ultimul timp
și ne minunăm amândoi de cât de bine
se simte să fim
să fim în liniștea dinăuntru
pe care uneori o mai zdruncină una-alta,
liniște la care revenim repede
pentru că suntem puternici, curajoși
și ne place dansul
Aseară am mers cu spatele
și m-am bucurat cam tare de o năzbâtie ca asta
râdeam cu gura până la urechi
în timp ce închideam ochii și pluteam
râdeam de mine, cu mine și de
cât de ușor îmi era să-mi dau voie
să exist așa cum sunt eu,
în acel spațiu, în orice spațiu
Aseară am mers cu spatele
sună counterintuitive, dar pentru mine
mersul ăla al meu cu spatele
e mers înainte
m-am lăsat, am lăsat hățurile din mâini
le-am dat drumul și mi-am dat mie drumul din
presiunea perfecțiunii și a ne-greșitului
Mi-a plăcut atât de mult să merg cu spatele
cred că încep să înțeleg
că dansul pentru mine a devenit dans cu mine
și cu sufletul ăla pe care l-am ținut prizonier
ca să nu deranjeze, ca să nu exploreze,
ca să nu fie privit, ca să nu fie rănit
De aseară îmi dă sufletul pe dinafară
ca un cozonac lăsat prea mult la dospit
mă îmbracă în recunoștință și iubire
și mă minunez în fiecare clipă
că îmi trăiesc acum visul copilăriei
mă rog, unul dintre ele,
iar Delia-mică e fericită și entuziasmată
și-și poartă cu mândrie febra musculară
și echipamentul
și se trezește nerăbdătoare să mai trăiască încă o zi
o nouă zi în care să meargă cu spatele înspre visul ei
mă rog, unul dintre ele,
acela de a fi cine e și atât