Acum 24 de ani, am pierdut una dintre cele mai importante persoane din viata mea. Era duminica, undeva in jurul orei 13, cand am primit un telefon de la medicul de garda de la Spitalul Universitar din Bucuresti, care ne anunta ca sora mea a facut un preinfarct. Nu-mi amintesc decat panica din ochii alor…
Read more
Pentru ca sambetele sunt zilele mele preferate, desi m-am nascut vinerea si apoi miercurea Pentru ca toamna e anotimpul meu preferat, desi m-am nascut vara si apoi iarna Pentru ca curcubeul este culoarea mea preferata, desi dintotdeauna port cel mai des negru Pentru ca tenesii, blugii largi si hainele cu 3 numere mai mari sunt…
Read more
Apartamentul in care am copilarit mirosea a doliu netrait pe de-a-ntregul, a amintiri reprimate, a violenta domestica si a alcool. In ultimii ani abia am mai calcat pe acolo. Ma durea fiecare milimetru de piele cand ii calcam pragul, nu puteam privi in ochi trecutul asa cum as fi avut nevoie. Asa ca evitam sa…
Read more
Noi, oamenii, ne intoarcem uneori in locuri / brate din care am plecat, sperand ca de data asta vom gasi altceva acolo. Poate mai multa implicare, poate mai putine dezamagiri, poate mai mult awareness. Ne intoarcem fizic sau, cand nu e posibil, cu gandul. Uitam voit ce a fost, ca sa facem loc la ce…
Read more
Mi-au trebuit 32 de ani sa cunosc iubirea. Iubirea – cea care incepe cu mine si continua cu celalalt, apoi continua inevitabil cu tot si toate din jur. Am crescut intr-un mediu in care cei care isi spuneau ‘te iubesc’ erau protagonistii abuzului, violentei, tonului ridicat si jignirilor, umilintelor, posesivitatii, criticismului toxic. Pentru prea mult…
Read more
There’s a question I’ve been asking myself for a couple of years now. It’s not that I want to know, but I need to. It’s like it’s been haunting me since I’ve become aware of the world around me. And the thing in my case is, I’ve become aware of the world around me before…
Read more
Ești într-o mulțime de oameni cu care ai lucruri în comun. Râzi, întrebi, ți se răspunde, te mai apropii, te mai îndepărtezi. Te uiți la ei și apoi te uiți în tine. Simți că se leagă ceva, în timp ce se dezleagă altceva. Îți vine să fugi, dar rămâi acolo. Și cauți alți ochi, în…
Read more
Am crescut într-un orășel de munte în care aparențele au dominat întotdeauna. Probabil, ca în atâtea alte locuri, și acolo se construiau cu eforturi supraomenești atâtea ”cea mai bună mamă”, atâția ”cel mai bun tată”, atâția copii-genii și ascultători, cei mai cei și cele mai cele fii și fiice cu care orice părinte s-ar putea…
Read more
M-am născut într-un oraș mic, plin de oameni cu ego-uri mari. Am fost învățată că ”iartă-mă” și ”îmi pare rău” se spun în șoaptă și o singură dată, pentru a nu părea slab. De mică am fost împotriva curentului, așa că, pentru mine, cuvintele astea au reprezentat întotdeauna o poartă către împăcare, comunicare, armonie….
Read more
Noiembrie. Miros de castane căzute printre frunze foșnăitoare. Pași mici, lenți, pe covoare ruginii abandonate în bătaia vântului. E răcoare, dar e bine. Îmi strâng eșarfa la piept ca pe o salvare și mut privirea către lac. Parcă și vântul prinde curaj și își ia avânt, iar genele apei se mișcă în ritmul lui cutezător….
Read more